Pentru mine

Când te apropii de Poarta-dintre Vise, ce se află exact în spatele cuvintelor și începi să pășești pe lângă amintiri, reușești cumva să intri în Camera de Nepătruns. Acolo dai de fluxul catifelat al unduirii valurilor întunecimii, ce nu pot fi văzute, ci doar auzite. Muzica pe care o spun, se revarsă în lumină ce naște culori brute. Și atunci tragem adânc aer în piept să simțim mirosul precar al ființei și îmi apropii mâna de a ta să te ating. Să las să-mi vorbească circulația sângelui tău și bătăile inimii mele acolo și acum, unde suntem la fel de pustii, involuntari și cu sufletele aburite de ispita noastră cum am fost dintotdeauna.

Închide ochii să vezi și nu te sfii de pasul cel mare al visătoriei de mijloc. Un parfum de vechime se strecoară în ochii noștri și trage arcurile substanței efemere. Ies scântei gri curat, din care doar negrul e dans. Tema e doar un schelet inconștient, demult uitat acolo, în cercul pătrat al imaginației. Valverde după val, zgârmă fondul deja alterat de dinaintea existenței noastre. Asta nu ne face mai puțin și nici mai mult, doar mai aproape, pentru că răgazul nu există.

Când răsare soarele, acolo trebuie să fii ca să te văd. Încă în întuneric la început, în timp ce-mi mijesc ochii, ce nu se astâmpără să vrea să vadă mai bine. Și când reflexele mi s-au potolit și foamea s-a retras în Brâlogul Iluziilor, atunci te voi vedea pe de-a-ntregul. Și atunci o să-mi doresc să mă apropii, să te miros și să te simt, pentru că doar așa te voi putea recunoaște cu adevărat…IMG_1528

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s