Nasturii nu zboară singuri, iar cartoful nu-i al meu

La magazinul de iluzii de la colț nu se vinde pește. Miroase prea tare a pește, chiar dacă e spălat cu zaț de cafea ieftină și scrie pe el Săpun cu portocale făcut din floare de Veneția. Au în schimb piersici încrustate cu ață dentară pentru cei cu probleme de vedere. Ieri când mergeam încolo, mi-a sărit în față un pitic, pe care era să-l calc în picioare. Cand m-am uitat mai bine, am văzut că era de fapt un câine maidanez deghizat în capră ce încerca să vândă trecătorilor ambalaje goale de alune, sub pretextul că sunt bune la înșelat damele și la speriat copiii. Doi metri mai la dreapta, îi făcea concurență un flamingo roz cocoțat pe un cangur negru, din buzunarul căruia puteai să tragi la loz în plic, marele premiu fiind un tort de biscuiți cu multe funcții și trei leduri galbene, care se aprindeau când te așteptai mai puțin și-ți făceau lumea mai dragă. M-au prostit și pe mine o dată cu tortul ăla, doar că atunci când l-am tăiat, mi-am dat seama că era gol pe dinăuntru și scârțâia ca un contrabas stricat, în timp ce mirosul era doar o părere. Funcțiile veneau fără manual de folosire, drept care s-au dovedit într-un final inutile. Ledurile totuși pâlpâiau plăcut până s-au stricat, nu țineau de frig și iscau pofte sexuale. N-am știut ce să fac cu el, așa că l-am dat înapoi cangurului, care părea la fel de atașat de el ca de un borcan gol. L-a luat și s-a așezat pe el pentru că deja flamingoului i se făcuse foame.

Mâine mă duc să-mi iau niște praz de la vânzătorul de viori stricate. Știu că încă nu-i sezonul, dar măcar mânânc ce știu. Îmi place magazinul ăla, pentru că la tejghea servește o maimuță cu trăsături de felină, pe care dacă o prinzi într-o dispoziție bună te învață să cânți la acordeon. Iar dacă reușești să scoți mai mult de trei note primești o boabă de fasole și-un castron cu supă de mere. Vânzătorul nu apare niciodată și umblă zvonul că nu iese din cauză c-a servit în tinerețe niște tigăi fripte în loc de struguri unor băieți puși pe treabă al căror singur hit fusese Epilogul nu-i a mea, e alt-cinema.

tumblr_mywzqayOL11t0bfzpo1_500

Advertisements

One thought on “Nasturii nu zboară singuri, iar cartoful nu-i al meu

  1. Cronicari
    Cica niste cronicari
    Duceau lipsa de salvari.
    Si-au rugat pe Rapaport
    Sa le dea un pasaport.
    Rapaport cel dragalas
    Juca un carambolaj,
    Nestiind ca-Aristotel
    Nu vazuse ostropel.
    “Galileu! O, Galileu!
    Striga el atunci mereu –
    Nu mai trage de urechi
    Ale tale ghete vechi.”
    Galileu scoate-o sinteza
    Din redingota franceza,
    Si exclama: ”Sarafoff,
    Serveste-te de cartof!”

    Urmuz

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s