Înainte

Stau înconjurată de morţii mei

Atât trecuţi cât şi cei viitori.

Dezmierdările lor dulci,

Mă fac să fiu oriunde vreau.

Singurătatea nu mai există

Acum sunt ai mei toţi.

 

Oamenii trecuţi nu mai pot fi priviţi

Decât prin ochii mei.

Ş-atunci când dorul e mai mare,

Mă duc la oglindă şi-ndrăznesc să privesc:

 

La-nceput nu reuşesc să trec de ochii străini

M-aruncă înapoi.

Apoi privesc dincolo de ei

Ş-aşa le simt din nou îmbrăţişarea.

 

Mă cuprinde un val de negru

Cald prin atingere şi rece prin tacere.

Până să-mi aduc aminte

Am dansat deja de 3 ori.

 

Dar când momentul s-a ‘ncheiat,

Încep să pic cu viteză înzecită

Strivindu-mă şi strivind orice-mi iese în cale

Iar când încep să mă ridic de jos

Şi-mi caut grabită rămăşiţele,

Îmi dau seama că am urme noi şi

Simt copitele timpului înfipte adânc,

Un pic mai adânc ca înainte…

 

Şi mă-ngrozeşte că acum eu sunt ei

Şi coada devine mai scurtă

Şi mâine când mă voi trezi,

Va părea totul ca ieri

Şi până să apuc să respir

Voi muri.

painting1
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s