Oamenii frumoși din viața mea

Am cunoscut mulți oameni frumoși până acum. De fapt toți. Pe unii am continuat să îi văd frumoși, alții s-au estompat și au dispărut din vederea mea. Nu vorbesc de oamenii pe lângă care treci pe stradă, sau cei care există doar contextual, ci de ăia pe care, cumva, reușești să-i vezi. Pe unii mai multă vreme, pe alții mai puțină vreme, iar pe unii parcă doar pentru o clipă. Oricum toți sunt frumoși.

Am cunoscut femei frumoase, frumoase de pici, de te uiți la ele ca la icoane, nu-ți vine să crezi că există, drept care de multe ori nici nu o faci. Ți se taie răsuflarea când le vezi și nu-ți poți dezlipi privirea de la ele. Frumoase din toate punctele de vedere. Și perfecte. Sau autentice, sau reale, sau cum vreți voi să le numiți. Femei adevărate ce rămân așa indiferent de trecerea timpului și de vârsta pe care o poartă la momentul întâlnirii. Tot ele sunt. Și la fel. Acu’ o să sară bărbații că să le arăt unde sunt femeile astea ale mele. Sunt peste tot, trebuie doar să le vezi. Nu-s nici multe, dar nici prea puține. Nici tinere, nici bătrâne. Atât cât trebuie, atât cât avem nevoie de ele. Nu sunt deloc evidente, nu sar în ochi, poate pentru că știu deja prea multe, dar încă nu știu că le știu. Poate din cauză că sunt atât de adânci, multe și pline, încât trebuie să înveți întâi să vezi și abia apoi le poți deosebi. Depinde mult de ceea ce cauți, de ce vrei să vezi și unde le cauți. În mulțime o să le vezi, dar doar pentru o clipă, și asta pentru că sunt atât de diferite încât nu se pot ascunde decât în fața ochilor tăi, iar prin comparația evidentă creată involuntar de context, ies în evidență. Cam ca multe lucruri de altfel.

Am cunoscut bărbați frumoși, ce emană așa o lumină, că nu te poți abține să nu te ții după ei. Nici nu-ți mai poți găsi cuvintele încercând să-i definești, pentru că nu are sens. Oricum n-o să înțelegi. Poți cel mult să te lași îmbătată de mirosul lor și să-i alegi de stăpân. Pentru totdeauna. O dată e întotdeauna asta și e de fiecare dată doar acum. Și când cunoști un om din ăsta, nu se mai termină niciodată. Chiar dacă nu-l mai vezi. Influența lui asupra ta a fost mult prea mare. Te descoperi pe tine, te surprinzi transformându-te neîncetat și treptat, devenind tot mai mult tu, mai aproape de adevărata ta natură. Iubesc bărbații de când mă știu. O vreme am crezut că mai mult decât femeile. Acum știu că nu. E doar altfel la fel.

Încetează să cauți acolo unde nu trebuie. Vrei așa ceva? Vrei magie, fantastic, supranatural, sau viață? Crede întâi că există și mai dezbracă din când în când haina roasă a scepticului. Și atunci o să ți se limpezească vederea și o să-ți recapeți mirosul și restul simțurilor, de care nici nu știai că există. O să auzi muzica în culori și în adiere, răcoare, mângâiere sau căldură. O să simți mângâierile și atingerile în flux imposibil de descris în cuvinte, pe simplul motiv că încă nu au fost rostite vreodată. O să vezi vise și arome ce rătăcesc în propriul ritm prin venele unite ale întregului. Și atunci o să și poți vorbi pentru prima dată limba ta, aia de nu are nici nume și nici cuvinte. Măcar încearcă. Așa din când în când…

IMG_5404